Good Morning Vietnam :

Ca tineri adolescenti, am trait de la distanta istoria zbuciumata a razboiului, cit si miscarile antirazboinice. Imaginile alb-negru din presa si televiziune sint inca vii in amintirile noastre. A urmat seria de filme americane culminind cu subtilul Good Morning Vietnam, o incercare de reconciliere.
Generatiile s-au schimbat si natura s-a refacut in mare parte. Citez cuvintele unui ghid: "noi nu am avut un razboi cu americanii, ci un razboi civil in care s-au amestecat marile puteri". La inceputul mileniului, mai exact sfirsitul lui 2004, am avut bucuria sa vizitam o tara atractiva, dinamica, primitoare si in plin progres.

Calatoraia, o dorinta mai veche a lui Marianne si un cadou de absolvire pentru Kizzi, a inceput cu mici probleme organizatorice. Ultimul examen a lui Kizzi a fost aminat si profesorul n-a acceptat ca loc de examinare Hanoiul. Astfel ne-am intilnit cu totii in aeroportul din Bangkok, noi absolvind deja o mini calatorie de o saptamina in Thailanda, timp in care degustind niste mititei locali, stomacul meu fiind luat pe neasteptate,s-a revoltat ingrozitor...
Dupa un zbor scurt si confortabil, am aterizat in mijlocul circulatiei din Hanoi unde am luat lectii practice de traversat strada printre motoretele miscatoare. Orasul, daca facem abstractie de poluare, este deosebit prin atmosfera. Seara printre motoretele parcate transversal pe trotuare, lumea isi ia masa, ca la o imensa sarbatoare populara, iar dimineata la 6
cu mic cu mare sint toti prezenti la gimnastica de inviorare.
Spre disperarea mea, datorita privatizarii si concurentei, aranjarea vizitelor din jurul Hanoiului se rezova in citeva minute la receptie, lasindu-mi impresia ca particip la o excursie organizata.
Ca sa mai economisim timp, am petrecut si vreo trei nopti in tren ca de exemplu in drumul spre triburile montane din nord est in apropierea granitei cu China.
O excursie minunata ne-a permis sa gustam peisajul generos cu terasele de orez si sa cunoastem indeaproape viata triburilor de munte. Am avut norocul sa avem ca ghid o fata de 18 ani din tribul Hmong, imbracata in portul traditional de culoare negra cu jambiere si cercei enormi.Am inoptat la o familie, ne-a pregatit mesele la foc deschis si cu o veselie molipsitoare s-au prostit cu Kizzi tot drumul. Nu a fost deloc la scoala (analfabeta), engleza a invatat-o dupa ureche, de la turisti.
Locuitorii se imbraca traditional, traiesc si muncesc in alta epoca, izolati de confortul civilizatiei noastre. Se multumesc cu putinul pe care-l ofera natura si vinzarile de artizanat.
In piata din Bac Ha unde se aduna saptaminal toti muntenii din jur, am trait o adevarata explozie de culori si mirosuri. Turistii constituie inca o minoritate nebagata in seama de multimea localnicilor veniti cu mic si mare, nu numai sa cumpere sau sa vinda, ci sa discute, sa vada un programul la televizor.La prinz spectacolul grandios se termina si actorii pleaca cu catel si purcel, pe cai sau motorete acasa spre satele de munte.
Din trenul de noapte ne-am suit aproape direct in autobuzul care urma sa ne duca in a doua excursie si traire deosebita: Halong Bay. Marea, furtunile si ploile au sculptat in muntii calcarosi mii de stinci tuguiate, care se lasa admirate intr-o croaziera confortabila pe vaporase.Cei mai curajosi putind inopta intr-o atmosfera romantica pe vapor.
Ultima excursie din nord ne-a dus la Pagoda Parfumului, un loc de pelerinaj, unde credinta si natura se imbina armonios. Drumul duce pe apa riului Yen, pe care ne-au vislit localnicele in barci inguste. Am admirat frumusetea deosebita a muntilor calcarosi din jur, in sunetul motoarelor cu care taranii intr-o incordare de sisif, isi cistigau pamintul agricol scormonind albia riului.Dupa alte 16 ore de calatorie cu trenul am ajuns in mijlocul tarii la Hue
In Hue, fosta capitala a imparatilor, am vizitat palatul si orasul vechi, din care dupa luptele grele din anii 1970 au ramas mai mult ruine. Forfota pietii si liceencele imbracate in uniformele lor elegante si albe, au completat cu viata atmosfera orasului. Iar seara, dupa ce ne-am lasat rasfatati cu un masaj asiatic, fetele au primit cadou cite o rochie la comanda gata in 24 de ore.
Mormintele si mausoleele regilor sint ca niste gradini imense cu strajeri impietriti si o atmosfera de liniste, maretie si respect.
In 1916 Institutul de Cultura pentru Extremul Orient din Franta a adunat ramasitele tuturor palatelor si templelor dinastiei Cham intr-un muzeu foarte interesant de sculpturi. La fel pe drumul catre Hoi Ang am vizitat muntii de marmora cu templele sapate in stinca si cu gradini si ateliere imense de sculptura clasica, asiatica si moderna.
Hoi An un orasel cu case si temple vechi locuite de generatii s-a conservat destul de bine, rezistind la asaltul comertului. Numarul de croitori si ateliere de pictura depaseste cu mult pe cel al turistilor.
Pentru jumatatea de sud a tarii am schimbat trenul cu autobuzul. Soferul claxoneaza continuu intr-o circulatie intensa si neobisnuita pentru noi. Se circula foarte aproximativ, uneori si pe partea opusa sensului normal (un ghid spunea ca au o circulatie internationala pe dreapta si stinga in acelasi timp).Viteza medie este de 30-40 km/ora asa ca distantele zilnice durau 10-12 ore.Soferii aveau un limbaj special cu palma de la mina, prin care se semnalizeaza celor din sens opus daca sint posturi de control ale politiei. In Na Trang ne-am oprit numai pentru noapte, dar am avut timp sa vizitam cu ajutorul a doua motorete taxi, portul.
Si astfel, dupa doua zile de huruiala pe roti, am ajuns la Ho Shi Min (Saigon). Un oras foarte dezvoltat, cu aspect mai mult vestic, pierzindu-si incet incet atmosfera asiatica. Circulatia si traversatul au fost si mai periculoase decit in Hanoi. Orasul este o imbinare de monumente si strazi largi coloniale cu cladiri moderne si parcuri, de temple in stil chinezesc cu piete vii si aglomerate ca cea din Colone. Am organizat la fel de usor ultimele doua excursii.
Caodai: este o religie noua cu aspiratii la un stat propriu, care se situeaza deasupra tuturor religiilor, foarte toleranta, lasindu-se chiar fotografiati de sutele de turisti, in timpul ceremoniei, din biserica deosebit de original decorata.Judecind dupa virsta credinciosilor in curind va fi pe cale de disparitie.
La Cu Chi am vizitat tunelele folosite de vietkong in timpul razboiului, unde au trait si luptat acum 35 de ani sub talpile americanilor. De la un ghid competent am auzit versiunea locala a razboiului si revolutiei socialiste. Liberalizarea si schimbarile pe care le-am vazut noi, dateaza numai de 9 ani.
Un teritoriu imens, foarte fertil si populat, grinarul de orez si de fructe al tarii, il constituie Delta Mekongului situata in sudul tarii.
Plimbarile pe canale si in micile manufacturi familiare de produse agrare, cit si spectacolul pietelor pe apa ne-au incintat ochii. La granita cambogiana am reintilnit amestecul pasnic al diverselor culturi si religii ( kmehr , vietnamezi si arabi).
Nu vreau sa inchei inainte de a mentiona spectacolul deosebit al pietilor colorate, harnicia oamenilor in munca de zi cu zi, pastrind energia necesara sa primeasca vizitatorii cu zimbetul pe buze. Un respect deosebit pentru femeile mici si delicate, care muncesc uneori mult mai greu decit barbatii. Bucataria asiatica cu mosteniri franceze ( bagette) practicata cu talent si rapiditate la coltul strazii.

Cu stringere de inima m-am despartit de fete, ele zburind la Köln sa sarbatoreasca Craciunul, iar eu catre o noua aventura Myanmar